de Daniel Aurelian Radulescu
Sa-ți pui in evidența lenea, blazarea, sila, chiar prostia,
Cand te intreci s-ajungi un scop, ce e și altuia, același,
N-ai nici respect, nicio rușine, de așteptari, in bagaj ce lași
Nu-i alt raspuns, mai idiot; "ca-i doar un joc", acefalia!
Și cand ești simbol de-o speranța și la mulțimi inflacarate
Ce te adula, iți canta imn, iși dau și pic ce au, un vis,
Nu-ți cer sa lupți cu munți, cu mari, sa te vinzi prin vreun compromis
Iar tu lași balta, fugi, te ascunzi, zici ca nu poți e-o lașitate!
Cand oricine deasupra e, mai bun, inalt, deștept, frumos
Și nici ales de-un miliard, se lupta pentru-ai sai, o mana,
Iar tu, cu-ai tai neispraviți, te porți ca o lichea, n-ai vana
Deși cei mulți, din sacrificiu te țin, s-ai Puți, jegos!
Cand n-ai mandrie sa te arzi, de dor, de drag, cu ardoare, foc,
Sa te emancipezi mereu, s-ai țel inalt, mareț sa fii,
Sa lași orice un altruist sa te dai tot, cu ce deții
Nu meriți sa ma reprezinți, pe mine, țara "doar un joc"!
Nu știu nici Africa de are, arabii, triburi de Amazon,
Mai mult dezgust de munca, truda, de staruința sa invinga,
Decat o șleatca de bețivi, putori, ce sticla știu sa linga
Cu așa o lipsa de onoare, de cinste goi cu prost blazon!
Speram sa fiți mai mondiali, sa-ma scrieți nume-n Pantheon
PS
Dedicat unei adunaturi, la care minte-i e-un balon gol,
Conduși de laia eminența, țafnos π țurca Fanfaron!
16.11.2013
|