de Daniel Aurelian Radulescu
Cand Soarele se culca-n Luna,
Argint fecioarei da in dar;
Sarut cu aur cere mana
Sa-i puna inel, pe cleștar.
Dar mandra, suava și fragila
Iși ascunde fața-n voal sfioasa
Și alunga pe flacau, copila
Stinghera-n noaptea racoroasa.
Se duce suflet arzator
Topindu-și trist caldura-n raza,
Din inima cu atat amor,
Ce-n zile lungi il scanteiaza
Tanjind, c-odata o fi schimbare,
Arunca-n nopți cristale Lunii;
Sa-i stea pe bolta insoțitoare,
Sa-nmoaie sufletul minunii.
Și tot se-ntoarce Soare intr-una
In clara zi, sa-și verse focul,
Iar nopțile sa-ncante Luna
Cu argint și perle, iși tanjind locul
In inima misterioasei, o noapte și-o gasi norocul?!?
17.06.2012
|