de goeteri
O pisicuța mica, neagra cu pieptarul alb și cu ghetuțe albe
Se-ncanta pentru prima data-n viața in gerul așternut manta afara
Și-și scutura din piciorușe, iar boticul alb iși afunda sa și-l scalde
In puf care-i racește alb-guleraș cu papion de mire in blanița bizara.
Și scoate-un mic crampei de miorlait cu marait firav, subțire, de uimire,
Se avantand apoi in salturi strambe dupa care pica intr-un alunecuș.
Se-oprește sa-ți intoarca un capuț cu ochii-n cerc de galben, oglindire
Din felinele savanei, urechiușele-și ciuțind din blanița un luciu, toata pluș.
Neri, o strig, hai vino și capuț intoarce doar de o clipita, scurt
Iși reia periplul, gheruțe-și ascute pe-un prun, griul gard din curte,
Cand in salturi mari și Bobița apare, uriașul caine, cu un os din furt,
Ce-l așeaza bland pe zapada calda invitand colega in scheunaturi scurte
Oare noi cei mari om invața o zi de la ființe mult, cu mult mai marunte?
25.01.2012
|