de goeteri
Cand trec pe strada ce mergeai spre casa
Imi bate inima in pașii-ți ca de lied
Și tamplele ma dor de liniștea de vid
Și nici vaz nu mai am Ah cum erai, frumoasa!
Privirea-mi șnurui pe asfalt ce-ai stins
Calda naluca-n zambetul de zana,
Ma adormind pe zebra, in crez ca-i doar o struna
S-aștept intamplatorul, imbatranind de nins.
Am gat uscat de glas - oricum n-aveam nevoie-
Pluteam s-ascult fluid de note adulate
Ce-ncerc sa prind din zbor, din clipe neaflate
Ce-ți sorbi pe undeva, o luni, o marți, o joie
Tot un suspin alerg, pe unde mai treceai,
Crezand c-apari așa in mintea-mi schizofrenic.
M-ating de vanzatoare ce te serveau cucernic
Sleit de dor adorm 'n depoul de tramvai.
Tresar buimac cand mintea imi joaca crude farse
Și-mi pare te zaresc ca oaza in deșert
Și mana-ntind cu gandul, aievea ma deștept
Nici nu mai am respir, imi simt sufletu-n tarse.
Zambesc nauc, pierdut, la toți ce-aveai prieteni
Aș da din viața-mi parte, doar un alint sa am,
Sa-mi spuna un cuvant, sa-mi dea din tine un dram
De simț, d-ecou de gand S-adorm senin pe ceteni.
Sunt singur, cavaler ce plang in dos de-armura,
Schimonosit de-un zambet strain pe fața hada,
Crispata doar parand prezența-n mintea-mi nuda,
Cu lacrimi pe sub pleoape și inima-n arsura.
Ma rog la tot ce-i sfant sa revii, voiajera,
Chiar de-i periplul lung, am și apoi s-aștept
Și inima de-mi pierd, am sufletul in piept
Și el mi-e eternelul In dor de-o efemera
14.06.2011
|