de Daniel Aurelian Radulescu
Ma duc la gara in orice zi
Sa te aștept, pan-ai sa vii,
Dar trece tren, coboara lume,
Iși striga toți amor pe nume
Și pleaca, tandru se lipind,
Din ochii lucii se sorbind,
Doar eu raman, inec suspine
Ce dor, ce dor imi e de tine.
Trec de cu zori unde-ai lucrat,
M-ascund de toți, ingrijorat
Sa nu fiu luat in ras ca-s trist,
Neștiind sa joc, nu-s vreun artist.
Am pleoapele și gat uscate,
Nici inima nu simt de bate
Și tremur, cat serviciul ține
Te aștept, ma prapadesc de tine.
Privesc din colț de ochi, la bloc,
Cand trec, sperand sa am noroc
Sa te vad daca ieși pe scara,
Sa-mi mai zambești o data, iara,
Ori poate in geamul de balcon
Sa te vad umbra, in pas molcom,
Dar ma feresc de ai tai, de oricine
Somn tu mi-ești vis, mi-e dor de tine.
Alerg pe aleile pașite
Ce tot treceai și-s parasite,
Nu-ți mai aud pasul știut,
Asud uscat, sunt orb, sunt mut,
Doar minte am frazele șoptite
De buze in roșu impletite
Și m-anin tot cu ce sunt mine
Mi-e un dor nebun, mi-e dor de tine!
22.03.2013
|