de goeteri
Ai mai fost la mormant de parinți sa-i adori,
Sa-ți iei timpul sa crești și sa-mpraștii de flori
Un taram cruciat, osuar de pamant ?
Sa stai curb și sa plangi și sa nu vrei veșmant
Sa-ți acopere trup, ca al celor din cruci
Ca le semeni și știi ca acolo te duci.
Și ca nimeni la randu-i n-are timp decat rar
Sa mai vina o, pururi la stins felinar,
Și sa puna copii sa-și ia timp de neant,
Sa nu uite vreodata, ca prezentul pedant
N-are pic de valoare in sfarșitul de ieri
La speranța de maine, inspre noi invieri.
Fiindca a cere intr-una, nu-i deajuns fara har
Cand nu pui la bataie o credința macar.
Ca la randu-ne in timpuri fi-vom tați și copii
Și ca maine nici stele ramane-vor vii.
Iar morala-speranța e "sa invațam din trecut
Fiecare la rand fi-va suflet de lut ".
21.03.2010
|