de goeteri
Te pierd in dragoste-n fațete,
Nu mai am glas de epitete,
Te redescopar dor mereu,
Cum nuanțele de-un curcubeu.
Te știu din gust, de prima oara
Cand am crezut ca-i intr-o doara
Ma regasesc inlanțuit
De-un zambet fin, dintr-un clipit.
Ma prabușesc in trup de fald
Cu izul racoros de cald,
Ma-nlanțui printre glezne dulci
Rastalmacesc dorinți, porunci.
Ma caut; nu ma vreau pe mine,
Alerg cu ochi, gand, dupa tine.
Sunt TU, caci singur nu exist
Ești rațiunea-mi de persist.
Dar nu mai am nici rațiune,
Ma las turbat de goliciune,
Imi mușc din suflet, sa-ți ofer
Is lipsit de tot, de caracter.
Sunt haina-ți, sa ma porți cu tine,
Sa-ți simt odoarea, vant ce vine.
Sunt și inel, pe-un fir de deget
Topit, sa-ți dau ce vrei Nu preget!
Nu știu din ce minuni combini
Sa fii de mintea-mi intrețini
Ca pe-un colant, pe pași de ciuta;
Ce-o alerg mereu, o nevazuta.
Ești umbra-mi, ce și-a pierdut sursa,
Imi ești misterul, nepatrunsa;
Mereu o taina, o surpiza
Ești veșnica mea criza.
Privirea de-o arunci fugar
Devine oceanelor un far.
Ești calauza mea, o stea
De nume-mi dai Iți sunt dragostea!
28.05.2011
|