de Daniel Aurelian Radulescu
Ca eu sa te cunosc,
mai intai trebuie sa-ți efleurez privirea,
apoi sa-ți tulbur mintea ca un mosc,
sa ma primești in gand, gandirea,
sa iau un loc in suflet,
sa-ți ating intr-un tot tremur mana,
de care sa ma prind dintr-un rasuflet,
sa ma apropii mult de corp, intins pe rana
pe care sa-l patrund
pe toatele intrari, cotloane
și unde sa ma vars profund
de mine, sa ma uit de orice, galoane
ce inutile sunt,
cand dezbracat tot, gol
de umbre numai o umbra pe pamant
e numai adevar, nu se mai joaca rol,
ci numai pur și simplu daruirea
total, pana la oase trosc,
cand e doar cateva minute fericirea
de-a fi, sa pot sa te cunosc
și sa mi te repet minute, ore, zile, ani
ce fac din fire, firi, balani
pan' n-o sa ma mai recunosc!
21.08.2012
|