de Daniel Aurelian Radulescu
Privesc, tot numai simturi involburat plecate,
In gandul ce mi-l pierd inspre chipul de cristal,
Ce știu ca poate imi este otrava-n plumb, ce-i parte
Sublimului suav, topit in pur metal.
Ma infior de clinchete de stele in cristaline
Cu agate de halou, se picurand culori
De amor, cand te dadeai uitandu-te pe tine,
Ma ingropand de viu cu trupu-ți de comori.
De-un palpait plapand, de-o noapte in lumanare
M-anin, topit memorii de-un picur de pe buze
Din ruperea-n rubin, cu gust nectar de floare
Și ating un puf de piele din corpuri de meduze.
Nici nu mai știu de-i vis, parca n-a fost vreodata
Și-i numai o dorința de-alt timp și de-un alt cine,
Ce-l caut pipaind cu mana in ființa-mi toata,
Sa ți-l așez alaturi și apoi sa mor de bine!?
24.05.2013
|