de goeteri
Un nu știu, ce-i inexplicabil
Ca și cum doar cuvant n-ajunge,
La fel cum rau ce tot strapunge;
Had penetrabil, implacabil.
E doar cand simți ca ești, ca te-ai
Pe bucațele ignorate,
Cand redescoperi "sanatate"
Nu doar cuvant ci bir sa dai!?
Inopinat iți devii rival
Sau altceva; un zvacnet surd
Dintr-un afund ascuns, absurd,
Ca și cum n-ai fi tu Halal!
O inlanțuire stransa-n carne,
Se apasand 'n dezintegrare
Pe fir țesut cu incleștare
Sa țina, intreg sa nu rastoarne
Ispititor te-mpinge-n gesturi
Sa rugi ardoarea, sa disloci
-Din bun ce-l ai și rau invoci
In debaras- ce crezi ca-s resturi!?
Ciudat sa-ți crești cu grija eul
Visand ca-ți ești deplin stapan
Și fara semn, cum un nebun
Sa-ntorci ușor bine, in greul
Ce-i blestemat sa-și ia pedeapsa
Stupida, ca-ntr-o-nfiorare
Se declanșand voios, ca doare
Cum glonțul; ce-i nul fara capsa!
Sufera suflet, minte, gandul,
Pe rand sau toate odata, strans
Cu inima, cu corpu-n plans
Sperand in gand ca-și trece ea vrandul.
E junghi ce strange, sfredelește,
Ințeapa, stoarce, arde, frige,
Zvacnește-n vuiet, minte-ncinge,
Apasa, sfarma, gaurește
In usturime explodeaza
Și roade, ingheața inimi, smulge
Respir puls, gand, visari strapunge
In prabușiri epuizeaza!
Oroarea-i ca e al tau strafund
Sadindu-se in lut ce-l ai,
Rupand salbatic ce nu-i dai,
Trezind la crudul "muribund".
De ce-i creata -umilind
Cu atat amar de-ngenunchiere,
De rupt de zbor, strigat, tacere-
Durerea?Simbol suferind!!!
E nevazut ce-ți ia placere
Cand crezi ca-i doar frumos și bine;
Semnal ca mierea-i din albine
Și dulce nu-i fara durere!
E-n fond se pare un raspuns
Ca nu cedezi la lupta stramba,
Cand soarta chipul iși scalamba
Și-ți spune; a naște nu-i indeajuns!
16.12.2011
|