de goeteri
E un strigoi ce bantuie doar pe-unii
care susțin ca-s doi, precum nebunii
și nu pot piept sa țina friu destinului
N-au niciun mijloc, chiar cu rugi divinului.
E-un tot nefast, de tine nu depinde
oricat ai fi de cast și orice-ai intreprinde
E-un joc d-independența-ntamplatoare
de-un pur noroc care cand naște, moare.
E-n fond nenorocirea, n-ai cum ajuta,
fiindca menirea n-ai chiar și de-ai incerca
și doare suferința a celui ce-l iubești
și nu știi sa-i dai "ființa"-ți ce-i dorești.
Oh, cumul trist e-n ochii cu sclipire
ce șiroiesc tacutul drept marturisire,
cu-ntoarceri repezi la ce e credința
sperand minunea-leac la"neputința".
11.02.2011
|