de goeteri
Mi-am privit, singur, sfera-gazda-n zbor murinda,
Mascand portocaliu, cu umbra-i gigantesca.
Dar vai ce mica-i O priveam, proiecție terestra
'n suspans straniu, disperand o Luna sa reaprinda.
O șansa-i ca-s ș-alți mii de sori, ce scanteiaza
Sa-i țina pedepsitei, satelitei, becu-aprins
Spre neingheț naprasnic; neagra, in noapte treaza
O roca prafuita-n pierderea de dor nestavilit, nestins.
Ma-ntreb pe neașteptate-n gand, sinistru;
De s-ar opri mișcarea brusc, doar o secunda,
Sau mai puțin, un fir de timp pierdut registru
De glob, uitand de sine Am fi Icari zburand in umbra!
M-agaț cu jind de-un fes galbui pe-o bula bruna
Și nu-mi revin, ca bula-s eu, incontopit pe-o roca
Și sunt și-aici, in noaptea incepanda și sus-pus pe Luna
Ce priveam; pe cratere-i grisate, cu gropițe-n coca.
M-a ravașit o teama nesfarșita, despre-un negru
Lasat pe loc știut de-argint Mi-am spus ca-i tot posibil
Intr-o zi Poate nu eu, sa pierd pe rand tot, cer sclipind, integru
Și tot mai mult ma vad peste milenii-n hau Irezistibil!!!
O licarire tot galbuie-mi da speranța vie
Ca moartea inefabila va mai intarzia, un neștiut
De timp Se crește iar speranța ca iubirea o sa fie;
Caci fara ea, oh Luna, vom pieri-n necunoscut, tacut!
Ma simt mai mic, din noaptea asta, mai fragil;
Ma sperie hidosul fara mila al naturii
Caci știu deja, ca Universu-i o himera, gol exil
Un rece groaznic, un anoxic, detonant și plin de furii
Și nori de pacla-n cer se-aprind de-un roz-grena
In muta explozie-n fundal de cant de-amor de broaște
Ascunsa se reincarca-n recaștig, lucind ca platina
Pe negrul cu un fard adanc, cețos, de ou de Paște.
M-adorm cu greu, c-o pata pe retina-n mintea-mi revoluta
De-o experiența noua-nesfarșit, reinvațand ce e elipsa
Cu dus-intors la doua capete de n-ar ramane, bolta-i sluta!
Ferici sa fim; cat dus se-ntoarce, vom trai in returul de eclipsa!
15.06.2011
|