de Daniel Aurelian Radulescu
Adie pe strada o unda, Eliza
Și lasa in urma de proaspat, o boare,
Cum marea pe val impraștie briza
In calm de amurg Un sarut de la soare.
Se imbata vecini de la chip de sirena
Ieșita din ape, in cristale sclipește
'n șuvițele-n lungi de culoare mondena
Și-n gand fiecare cu jind o cerșește.
E-o muzica pasu-i, solfegiu in memorii
Și-n poante pe tocuri e-un corp de balete,
Iar degete fine, așteptand pețitorii,
Iși trece pe clape acorduri discrete.
Nespusa, doar gand, e pe buze o Eliza,
Simbol de amor neinfranat, sau idila,
Ce-oricare o pazește cu inima in criza,
S-o aiba intr-o zi Pe adulta copila.
Sublima-i Eliza, model de femeie
Ce sfinți au creat pentru o lume, e muza
Ce arta nu poate s-o copie E cheie
De adancuri, venin translucid de-o meduza
Traind din iubire intr-o lume confuza.
10.05.2013
|