de goeteri
Merg pe șoseaua unui neuron
-așa-i zic eu, la prelungirea de axon-
sa ma explic cu mult mai multa ușurința;
ma simt ieșit din minți viteza nu e cu putința
Inseamna ca-s un geniu, n-am știut,
ca posed tot misterul S-a facut,
sunt posesorul Nobel d-un experiment ascuns;
dispun de proba ca viteza de lumina nu-i de-ajuns;
Cum poate gandu-mi sa s-induca in realitate;
sa mișc, cand nici pe gand nu-l am o posibilitate?
Sa fiu instantaneu, fapt, gandului ales?
Sunt insumi gandul faptei timpului purces!?!
M-am hotarat -pot sa teleportez pe bucațele
particule ce-am doar fotoni nestinși, de la candele
din miliardele de morți ale planetei, dinainte de microbi-
s-ajung, cu atata energie in Univers de-anaerobi!
Sunt o coloana infinita-n care fug, extraterestru,
alunec peste amețitor, in mielina, sunt ecvestru,
un viril de geniu-n iarba, chiar de n-am copite
Sunt eu Pegas-ul, galaxia de pe cer și va aștept
Sunt Dumnezeul de ispite!
05.10.2010 |