de goeteri
E-un 5 noiembrie-nspre un sfarșit de an
Ce nu și-a dat obor de trecere in timp
Cu nota minima-ntr-un catalog de Olimp
Pentr-un colos de zeu, un Adrian.
E-al neamului Icar, inaripat pedestru,
Predestinat de-avea un 20 de 10
Sa-i fie an, cand timp nu va mai trece
Frumoasa pasare de vis ce-i Paun-escu
Ma plang tot lacrimi, fluvii-ntr-un ocean
,nspre mii de nimeni ce-l lovesc, talazuri
Tot țarmurindu-l și-i creand necazuri
La sufletu-mi din suflet, Adrian.
Ma zbucium sa-l pastrez in gand, alpestru
De ochi ce ma priveau prin recitaluri
Cand versuri ma-ncatau in loc de baluri
Din sufletu-i imens, de-un Paunescu.
Sunt printre nimeni ce-a lasat, sunt un orfan
Și n-am puterea sa-l intorc și nici sa-i scriu
Nu pot sa-l iau de mana, sa-l reinviu
Și-l pierd, intr-un week end, pe Adrian.
Am inima o vioara de la Porumbescu
Iar glasul lui divin imi suna-n tample
Lumea nu are ce sa mai intample
Sa merite mai mult de-nalt de Paunescu.
Bucata rupta-i de la țara-i de alean,
Ce-o venera titanic cu sinceritatea
Doar el ce-avea, ca noi n-avem celeritatea
Sa-l intregim și Prut și Adrian.
Imi moare inima de-un dor ecvestru
S-ascult indemn, fara de bici, de duh
Din vocea-i calda, sparta din vazduh,
S-o am in minte, neuitata, Paunescu.
Țineți-va sa nu ramaneți van
Cum sunteți azi doar simpli impostori
De nu veți recunoaște-n timp valori
Continuand sa renegați un Adrian.
Ma scurg azi printre lacrimi pic cu pic
Caci nu-l mai am profet, nici ințelept
Pe Paunescu Adrian, de-inimi de poet
Ma simt ca nu mai sunt, sau sunt nimic.
Și nu uitați c-o sa va fie dor
De-un chip de basarab de-un neam intreg,
Minte și gand sublim și nu-nțeleg
De nu va vreți prin el, popor nemuritor
Adrian Paunescu nu-i blestem
Dar va va fi simbol de anatema
De-o țara care-și pierde zilnic stema
Facand-o fara el un recviem!
PS
Etern voi venera pe-al meu maestru
Misterul pur de-uman in amestec cu talent
Poetul implicat in veșnicul prezent
Ramas fara de trup, un nume, Paunescu
05.11.2010
dinspre Montreal
|