de goeteri
Acum incep sa ințeleg Divinul
La care ne rugam intr-o ardoare;
Ca nu ne-mparte pentru fiecare
Și triști, ne blestemam destinul.
Ce simplu-i, noi suntem la fel;
Decidem tot -fara vreun scrupul-
Pe pedepsit și alegem scumpul
Singur avantajatul, el.
Senin, desparțim pui de mame
Și-i aruncam, schimbam stapan;
N-avem criteriu, rau sau bun
Iresponsabili creem drame.
Libertate-am luat din natura,
Iluzii dand, domesticind,
Falsa iubire oferind
Salbaticii luand de-aventura.
Plangem, coruri, la Dumnezeu
Și ne-așteptam parți de dreptate;
Perfizi, lipsiți de onestitate,
Cu proprii apucaturi de zeu
Meritam chin și nepasarea
La mimetism de-umanitate;
Surghiun imparțind, de dreptate!
A noastra doar, nu la oricare!?!
27.11.2010
|