de Daniel Aurelian Radulescu
Mi-am pus in gand ce-aș vrea in pat, la masa
Și-am condamnat deja, in avansul morții;
O rupere de radacina, o sacrificare sorții
Și altuia i-am luat ce-avea frumoasa.
Orice decis de-un vrut, de-un pas, e o sentința
In lumea nașterii precare; e un fir
De pensula-n tabloul firilor, pictat dorința
La randu-i se trecand ca o privire de-un Zefir.
Ce ideal ar fi ca-n egoista hotarare
Pentru volupt sau doar un minim de peren
Reflecția sa treaca dincolo de aparent; ca o omorare
E-n spatele la tot Doar un sacrificat etern!
31.03.2012
|