de goeteri
Știi ce-nseamna cand timpul iți bate la poarta
Fara aviz de primire ca viața e moarta ?
Și condus in neant la sfarșitul de ața,
Nu ai forța sa ceri, prelungire de viața ?
Niciodat' pregatit sa predai ce-ai ținut
Responsabil total irosirii de avut.
Te credeai tot frumos, pururi june, etern,
Nu conta ca auzise-și de rai sau infern.
Doar treceai bucuria de a fi, zi la alta
Și gandeai ca traseu e mereu, rara halta
Cea cu rol de repaus și schimb de direcții.
Invațai pe ai tai, te vindeai ca profeții.
La inceput ignorant, instruit, prof' jucand
Avansai de nebun spre sfarșitu-ți la rand.
Tu cel micul ce aveai doar un plan nesfarșit
Și cu școli ce-ai trecut, te-ai gandit reușit.
Te-ai iubit cu volupt, tu barbat sau femeie
Ai vrut trupul sa-ți rupi, fara inima, cheie.
Te-ai produs in copil, fara aseaman cu tine,
Doar cu chip ce ți-l știi, dar el insuși de sine.
N-ai produs mai nimic, ți-ai dat munca pe ban.
Alții știu de-ai fost drept, sau un simplu golan.
Ai muncit sa mananci, trup s-acoperi de vant
Cu nimic ați servi, la intrarea in pamant.
Caci acum vine timp sa predai ce-ai primit,
O nimica de clip' și doar chin nesfarșit,
Un contract de imprumut de a duce la cap
O bucata de trup, pe un suflet purtat.
Un destin neștiut intr-o plaja imensa
Cat un bob de nisip, intr-o mare' universa.
Important te-ai crezut, dar ești mic in neant
Unde-ai rol sa predai un inscris expirant.
Și refuzi ca sa pleci cu cea moarte la toarta,
Spui in van sa implinești un destin, sau o soarta.
Amaratul ce ești, n-ai ce face te duce
Prins mai slab ca oricand la sfarșitul de cruce.
Și de-ai șansa, eroul fi gravat pe cer panza,
Poți te intoarce-n planeta, cu spirit de-o frunza.
30.03.2010
|