de goeteri
Cutremur simt in mintea-mi
Cu trupul prins in tremur
De frica de neantul ce-asteapta sus pe bolta
Cu straluciri de gheata, un meteor din lumea-mi
Din care gangurind ma petrec inspre murmur
Ce se va stinge-n lin, final parcurs cu volta.
Sau ma inghet in sumbrul din fundul de abis
Printre fantome albe ce si-au pierdut respirul
In malul de ocean cu leduri de meduze
Acolo unde greu-mi comprima ultim vis
Sub miile de tone de picuri ce-mi dau girul
C-odata o sa revin sa ma reinviu in frunze.
Si-n asteptare inca, eu fericit de viata,
Ma recutremur zilnic la gandul ca parinti,
Poate iubite, dascali, prieteni, cunoscuti,
Sunt inghetati de timpul ce nu-l mai au in fata,
Ce e-n beton, sau huma, nestiind de rugaminti
Sub semn de doua linii sa-i stim unde-s cazuti.
De cand ma stiu am teama de-a pierde caldul soare
Cand albul de azot ma poate sparge-n "frost"
Pe-un bolovan ce-alearga pe-o pista de raliu
Si-o zi sau noapte, poate, sa-și ceara depanare;
Caci tot ce misca, roade, tot se sfarseste prost
Raman cu "bucuria" ca nu plec prea tarziu.
05.02.2011
|