de goeteri
M-am sculat, mort, intr-o zi
Nu era nimeni, nici tu, nici copii,
Nici tunel de lumini nu a fost;
Este-un negru teribil, compost.
Nu mai simt, nu exist, nu respir,
Narile nu-mi miros elixir,
Inima, imi sta, nu mai bate
Nu mai am, nicio zi, nici etate.
Sunt inert, obosit d-energie,
Niciun rai nu-i, nimic, feerie
Stau intins, sunt sleit, sunt absent;
Sunt plecat, vindecat, impotent.
Și m-apasa imensul de negru,
Lacrimi n-am, nu mai sunt un integru
Gand nu e, neuronii sunt stinși;
Mi-am lasat și dușmani, sunt invinși.
Lumea nici nu mai este- se pare
De m-am dus, pentru mine, ea moare.
Sunt convins ca materia-i moarta;
Nu mai vin ca sa bat, la vreo poarta.
N-am probleme de maine, in esența,
Ma dezic de orice, d-existența
Sunt salvat in neant, in memorii;
Va deplang, ce-ați ramas Muritorii !!!
08.06.2010
|