de Daniel Aurelian Radulescu
Se zbat secundele sa sparga timp, sa se elibereze,
Neștiind de pierderea in eter, tot mai destins, fara de intors,
Batand la porți de infinit un Dumnezeu sa alerteze,
Cand gongul sunetul va naște s-anunțe vid de golu-i stors.
Vor trece talerul vibrand secundele, in rețea de fire,
In zborul peste infinit intins cum gandul fara margini;
Cand nu-i nimic, dispare tot, neantu-i doar o nesimțire
Și un univers va naște iar dintr-un cotor scris cu-alte pagini.
E scena scrisa in multe acte, rupandu-se fila cu fila,
In care-s punct imperceptibil din litera ce-mi scrie soarta,
Dintr-un volum fara sfarșit, de-un praf imens, cu fir o bila
Rostogolita intr-o secunda din timpul de-o natura moarta.
26.05.2013
|