de goeteri
Sunt tremur, in valvule-n cord, de semnale
Citite din cant ingeresc in corale
Și nu mor d-extazul morfinic de cantec
Ce-mi zguduie corpul, din creier in pantec.
Is o struna ciupita din pielea-mi-n extaz,
Ce-i stransa-n vibrato lipsit de ragaz
Traiesc doar din susurul fin de vocale
Ce-mi curg prin aorta, in fineți-capilare.
Am pieptul o boxa suava de sunet
Sosit din inaltul, Big-Bang-ul de tunet,
Ce scade treptat, ca un fulg in relaș,
Pravalit diafan intr-un alto, in fagaș
E cumulul-glas, tot ce-s pasari lumești
Unite-ntre timbruri, de vis, femeiești,
Revarsand mii-fiori peste aule pline
Rasturnand neajunsuri, in clipe divine.
Planeta-i un sunet și Domnul o strana
Ce-asculta-n extaz, triluri lungi de soprana;
Splendida zeița, creatoare de patimi
Punand Dumnezeu, in emoții de lacrimi.
Pierdut sunt cu totul, in vrerea placerii,
Zburand in zagan, piscuri calde-ale verii,
Cu sufletu-n scaun, cuprins de magie
Și trupul un vid, eroin d-elegie.
Cum oare natura creaza extremul,
Unind eleganța, frumosul, blestemul,
De-a fi intr-un trup, suflet pur de capela,
Cu Domn ce se roaga, la glas de Angela?
Doar așa,, mai am gustul speranței traite
Ca nu-i totul fad, euri sunt zamislite
Din lutul de sori, sa creeze sublimul;
O romanca de-Adjudmi-ntregește destinul.
*Inchin, sopranei Angela Gheorgiu.
29.12.2010
|