de Daniel Aurelian Radulescu
Cand lumea s-ar scula din rau
Sau din a ei indiferența,
Poate va fi din nou calau
De-omor, hoție, impertinența.
Cand lumea s-ar trezi spașita
De nedreptațile facute,
Vor fi din nou iubit, iubita
Fara parada, pe tacute.
Cand lumea nu va mai fi-n hoarde
Crezand un unic adevar,
Va fi doar cant de tril, de coarde,
Trai-vom fiori de flori de mar.
Cand lumea se va culca-n pace
Fara de frica pentru maine,
Va fi taram la toți sa joace
Și asasini vor face paine.
Cand lumea singura va ști
Ca-i numai una-n Univers,
Va face mult mai mulți copii
Sa-i spuna amor ce-l moștenesc.
Cand lumea, de-ar mai exista,
S-ar vedea tasul din balanța
Și inegala, c-ar cadea
Și-ar da la toata importanța.
Cand lume-o venera ce-apune
Și orice naște pururi nou,
Se va renaște o noua lume
Cu individul om, erou!
Cand lumea iar va fi o lume
Pierduta din parinți-parinți,
Trecerea spațiu' o sa cunune
Și vom fi iar trimișii sfinți!
08.02.2012
|