de goeteri
Doar tu m-ajuți tristeți sa-ngrop,
Cu chip ce te-am in gand, fantasma
Cum puful alb, zburand din plop,
Purtandu-mi din azur mireasma.
Nu știu de-s singur visator
La fum eteric de candid
Ce-l am in pori, nesfarșit dor
Și nu-l ating E timpul, zid.
Dar nu-i nimic, e gandul șansa
Fara de margini, neștiutul
De nimeni cand ma plimb in transa,
Reluand sfarșit cu inceputul.
Așa-i poate "nemuritor";
Facand mereu voiaj idilic,
Pierzandu-ma in fald amor
De-un gand necontrolat, empiric.
Resimt și degetele fine
Și gura-n șoapte de rozeuri
M-atingi cu pielea-ți de suspine
Revad preludiuri de antreuri.
Inot pe lacrima-ți din pleoape,
Patrund pupila-ți, ma-nfior
Plutesc ușor in calde ape
Ce le-am plouat, noi doi, de-amor.
Te strang, subtil, in pas de dans
In tremur fin ce l-ai ascunde.
Iți simt racoarea-n lin balans
Ne-am vrea pitiți, dar n-avem unde.
Iți mangai cu retina corpul
Pe plaja -cu broboane- fin
Revad in minte aeroportul
Cand am plecat, spunand ca vin.
Mi s-a furat comunicare;
N-am telefon sa te mai chem.
Raman, sa te-apar de uitare
Din amintiri, mi-am facut ghem!
Aș vrea sa risc sa te revad,
C-am revenit peste-un deceniu
Mi-e frica de-un ultim prapad;
Sa nu-mi zici "Nu!" pentr-un mileniu!
18.06.2011
|