de Daniel Aurelian Radulescu
Din tija de seva se inalța sfioasa
'n mirosul de crud, cu obrajii de roza,
Cu dulcele buze ce sparg fildeș-tenul
Mladie, ținuta in ghiveciul din casa,
E-n rochia de bal, la liceu, pentru poza
Și auz ce-l rostește in șoapte, ii dezvaluie genul.
Se invaluie in cald, intr-un umed fuior
Ce-i mangaie brațe cu degete fine
Și pașii-i plutesc pe sub rochia de zana
E toata un colibri, ce vrea numai zbor
Sa-și ia inspre etern, din nectarul din vine
Sa umple pamant, cu visari stand de mana
E cum zi se naște de-a fi prima oara,
Din noaptea de-un ieri, doar o data Fecioara.
11.11.2013
|