de goeteri
Reflux, oceanele imping in maluri
Și inima-n artere-n ritm la fel;
Cum pielea explodeaza in erizipel
Și dragostea se inspuma-n varf de valuri.
Se umfla-n unghii, in par -cum cheratina
Cu sebum și sudoare-n foc- caldura
In creier rabufnește scoarța-n tevatura;
Tahicardie-n tensiuni d-adrenalina.
E trambulina sau extensia de coarda,
Naveta spațiului in kerosen arzand
Sau Jet-ul ce refuza a cobora-urcand
Plamanu-n inspirația padurilor ce il dezmiarda.
In supersonic "spin", e timpul la iubire
Refluxul milenar retrage seva-n vene
Și mari, paduri se-ncolacesc epuizate-n lene
Ah, cat de scurt ne incantam de fericire!
E un reflux in ciclu, fluxul cu putere,
Ce ne-ntrebam, in fals, de nu e inefabil;
E cineva mai sus, ce l-a decis, probabil
Sa fie doar clipite, sa nu-l ai "avere"!?
E singura dreptate universala
Fara control d-escroci sau potentați
Și o deplangem cat de scurta-i, disperați
Da-i unica, un "fair", de distribuție egala.
O soarbe-n clipe-ntrega omenire;
E plusul de gigant, la hadul minus,
E-o bogație arzand, intr-un instant, de Primus
O nazuința-i, un deziderat de trai O felix fericire!!!
22.09.2010
|