de Daniel Aurelian Radulescu
E in simțuri tot o boare, din roz de azalee
Ce-și daruiește fraga petalelor carnoase
Sa incalzeasca inimi sezoanelor geroase
Cu puful cald, molcom, de pulpe de femeie.
E tot un rau ce curge s-adape iar scanteie
Din picuri de colina ce infioreaza minți
In unison de ganduri de mame, din parinți,
Soții, surori, amante, iubitele femeie.
E pavoazata lumea azi toata flori, alee
Peste albastre oceane, pe mari, verde in paduri,
Pe boabe de nisip din dune, munții puri
Ce in alb din piscuri scalda, toți, trupul de femeie.
E parca sensul vieții, amor dar și Iudee,
Poarta-i spre Paradis, ce doar cu ea descheie,
Infernul, de o pierzi, sublim de bun, Medee
E un tot, metamorfoza ce naște ea, femeie.
Sunt Universul meu, nascut dintr-o femeie.
08.03.2014
|