de Daniel Aurelian Radulescu
Intinde palma, cand te cauți, femeie,
pe pielea inflorind intr-un vis, feerie
pașind fine-aripe inspre zbor pe-o alee
ma gasești, te așteptand, nelipsit in sclavie.
Saruta adiere, ce iți bate roz-buze,
inroșind in petale și vant, alizee,
sa rupa de dor nisipoase taluze,
neant de torent, ce ma ineaca, femeie.
N-ar fi niciodata campii, plaje albastre
de mari in oceane, picaturi de iubiri
n-ar strange saline, amaruri de-a naște
De nu-i, nu-i nici lume, sa poarte amintiri!
Ar fi Universu' in dureri, cefalee,
de n-ai fi tu mii, milion, bilioane femeie!
10.03.2013
|