de Daniel Aurelian Radulescu
In diminețile de vara
Se ingana zi cu noapte in triluri
Și parca inima-i ușoara,
Cu gand de evadat, exiluri.
In vara miezului de zi,
In zumzetul, concert de gaze,
Ai dor de-amici; cu ei sa fii
Printre beri reci, soții mofluze.
Amiaza-dupa, in plina vara,
Anina pleoape-n ațipire
De-o toropire "fraiche", bizara,
Cu iarba rece-n contopire.
Seara de vara, in amurg,
E-o briza fina, iz de flori
Și simți ca suflete se curg
In melancolicu-n fiori.
Vara, in miez tarziu de noapte,
Se aude muzica de dans
Și rasu-ai zice ca-i in șoapte
Pieptul, un fluture-n balans.
In noaptea atat de scurta a verii
Și dragoste pare ardenta,
Scaldata-n apele placerii
Misterios, mai corpolenta!?
In ziua verii, lunga, calda
Și timp și spațiul dilatand,
In bronzul marii ce se scalda
Și dragostea-i mai multa in gand!
Și nopțile de vara-s scurte;
Parca de umbre n-ar fi loc,
De mii de raze stand s-amurte
Ascunse, inspre un zori de foc.
S-ar spune scurt, ca vara, viața
Este mai lunga, dogoranda;
O fi albastrul cer, verdeața,
Sau cant de-al inimii flamanda?
Vara-i un vis trait in zile,
Iar zile-au visele mai lungi;
Și-n vis femeile-s copile,
Iar anii-n vis, sunt mai prelungi
10.09.2012
|