de goeteri
Am sufletul abur suflat pe o sticla
De geam, oglindind inima-ți de-odai
Strangandu-se-n șoc, explodand ca o aplica
Cand becul o arde-n scantei calde, moi.
Ma uit fara șir; nu-i carlig sa m-agațe
Din spațiul fundal, am doar chipu-ți hublou
Ce strapung, curg fluid, ma preling palme, brațe
Și trup ma transfigur, sunt eu-mi ecou.
E cald inauntru; ma-mbat somnambulic
De picurii ploii din frigul de-afara
Cruciș stand pe coate ivron melancolic
Visand pe-un pervaz se umbrind inspre seara.
Tresar incordat ca e rece; nu-i foc
Ce s-a stins așteptand sa-l reinviu pana moare
Și sticla e-o coaja de-alb praf doar c-un loc
Din buzele-mi calde, c-o gheața de floare.
M-agaț cu retina prin lupa pupila
Privind absorbit pata fina de pacla
C-un zambet cleștar; capul drag de copila
Topindu-se-n suflu cum viața se-ntampla.
20.12.2011
|