de goeteri
Pastel din huma, rasarit petale
In culori de vis ce nu poți reproduce,
Manjind de-o frumusețe eterna
Pamant sau cer, ce altfel ar fi goale
Și lumea-ntreaga nu s-ar reproduce
O himera.
O hrana a sufletului de dulceața
Din gazele-mbatate-n fin nectar,
Sublim ingredient de fine simțuri
Dintr-o planeta-nfiorand in colț de gheața
Sau un umed tropic ingerand un insectar
Capcana-n zimțuri.
Cupa-n venin cu gust parșiv de drog
In miresmi de crin sau laurul mortal,
O catifea cu imitații crunte ale teamei
Sa n-o atingi, s-o scuturi, sa-i iei rod
Se-ngemaneaza-n fioros de "look" de animal
Cu otrava zeamei.
In final scurt, ce-i vine efemerei,
Iși joaca eternul rol al actului "self sex";
Sa-nsamanțeze campul, muntele-n culori,
Ne producand gratuitatea ființei Terrei
In fond pe-a noastra, componenții de-un index
Cu ea traind și tu ca sa nu mori.
Este sublimul frumuseții algoritmic remultiplicat
Dintr-un strafund de timp imemorabil, fara data,
Ce pururi, sigur a perpetuat mirosuri, gust, fiori,
Intr-un reciclu minunat de flori, de flori, de flori
Te insoțind din primul plans, al tau la al altora cand mori.
18.02.2011
|