de goeteri
Se-ncarca aerul de timpuri panselate
Sapate-n inceput de treze-n aburi, glii
Sub plapuma topita in reavan de florii
Buchete parfumand priviri amorezate.
Se umple sunet spart de movii, toporașii,
-Viorile strunate in palme de copii
Cu alte flori de camp- petale de florii
Inveselind morminte și celebrand urmașii.
Se striga flori pe strazi, prin varuite case,
De-un mistic acanonic de dragostele vii
Se cheama-n delicate apeluri de florii,
O data-n calendar și multe și amoroase.
Strabate iar mirosul de spuma de dantela
Spalata și scrobita de pururea-mi mamare
Cand se-mbraca-n ajun de Paște; era floare,
Caci Floarea o chema, lu' Cucu, glas de mierla
Ce imi canta legende doinite, a lui Jianu,
Cand iși gasea din timp, ca doar muncea, zglobie;
Nici varsta nu avea, cu spate adus, florie
Veșnica gazda, vraci, ce da in carți tot anu'.
Din ea am deprins laic de sfinte sarbatori,
Se primenind curata duminici azurii,
In negru cu tiv alb brodat și ii florii
Și-mi bantuie și acum mirosul ei de flori
Ma-nchin, genunchi zdreliți, la nume de fiori.
07.04.2012
|