de goeteri
Culoare-n nuanțe vii nimicitoare
Lasand neant din propria ei sursa
De-o limba-n scrașnet vajaind dogoare
De tunet, pocnete-nspre cenușiu de cursa.
Clabuc in ronduri se spargand in vid
Sufland ce-a fost in spațiul de-o secunda
Se-aneantind in zgomot surd, avid
D-ecou ramas din clipa muribunda.
E dansul dezmembrand fluid de plasma
Ce se topește-n zero absolut
Pierzandu-se-ntr-un iz fara mireasma,
Se dezmembrand in ascuns spre-un neștiut .
Misterios e cum orice dispare
In mrejele de gaz, ce și el arde
Și nu știu unde-i dus de reapare,
Sau totu-i inutil cum jocul de petarde.
Diabolic rau, sublim pastel de bine
Ce totul ține viu in a sa moarte;
Un erg ce viața el o intreține
E și inimii avut, cand n-are parte.
E nano elementul comprimat genune
Intr-un infim se implozand e-un poc
Ce-o zi va rebondi iar, surse de minune
Și-odat' cu el și noi, daca avem noroc
Este-o scanteie a minții ce-a luat foc!
01.11.2011
|