de goeteri
Sunt cufundat in neputința
Oricat incerc și am voința,
Dar n-am idee, nici cuvinte,
Nimic nu vad, mi-e goala minte
Și sufletul mi-e gol la fel,
Nu simt emoție, n-am țel,
Este ca și cum aș fi mort
Epuizat, fara efort
Și-mi face rau și nu am leac,
Simt gol in inima, in stomac,
Ma uit la tot ca printr-o sticla
Sunt ca un autist, mi-e frica.
Și boala parca nu mai trece
De multe zile, peste zece,
Se pare c-am atins finalul
S-a dus poemul, carnavalul.
E-o zi cand pierzi, se pare, totul,
Cum de-ar fi existat complotul
Nepus la cale, dar prezent
In fond, un semn de impotent!
02.03.2010
|