de Daniel Aurelian Radulescu
Ce inseamna frica pentru o țara;
Sa-și dea tot, trup, pentr-un popor,
Sa-l aiba scut pe contur, sfoara
Pe margini braul salvator?
Popor, ce inseamna; fara frica
Sa-și creasca fii, s-apere țara,
Dandu-se tot, rege, vladica
Sa fim NOI și ce vrem de afara?
Oare de ce strabuni slavim
-Puși poze in file de istorii-
Ce și puțini de-au fost, iubim
Viteaz, nu frica? Ai noștri! Glorii!
Ori, doar strabunii au fost popor
Și nu ne-a mai ramas o țara,
Daca in prezent -nu viitor,
Neștiut- frica ne doboara?
Ne pierdem ființa zi de zi,
Lași, pierdem pana a incepe;
De-o frica, fara a ști ce-o fi?
In jur, sunt toți buni! Noi, otrepe?!?
Intram perdanți pe stadioane,
Putori, fricoși -ca-s mici sau mari-
Și-n munca cream doar baloane;
Idei fabricam, din guri tari!
Suntem retivi, doar narcisiști,
Cu frica de acceptat idei,
Neștiind ca nu putem; artiști,
A conturna adevar! Noi, zei!
Nu invațam din experiențe
-Ce alții, in jur, le-au petrecut-
Și rau fricoși de competențe,
Nu le asumam; furam știut!
Pacat, doar suntem toți egali
-La fel de inalți- noroc ne pica!
Neincrezatori potențiali;
Pamant, de Soare, n-are frica!!!
27.03.2013
|