de goeteri
am vizitat din maluri,
intr-o zi cu Eminescu
și n-am vazut catarg;
era o mare fara valuri
ca-ntr-un tablou de Grigorescu
pe-un coviltir purtat in larg.
m-am tot trudit intr-un suit
și n-am ajuns in veci Brancuși,
nici de stupid n-am fost in stare
-și-am incercat la infinit
incornorand pretinși sus-puși-
un Ionesco s-am 'n absurd, valoare.
la cate steaguri numarate
am fost parol cu Nenea Iancu
și nu s-alege țara, din prostie
pierduta de la Iorga fara date,
caci nu istorie e școala, poate bancu
c-un Bula ce-a mai fost și-o sa mai fie.
sunt misticul de la Castelul lui Hașdeu
și visez Iulii -ingeri sclipitori-
inchise-ntr-o Doftana simbol,
repetand povestea tot mereu
de juni și june inca flori
fantomele ce-mi bantuie salonul gol.
ma diluez in picuri
de-o infinitate mici,
sa fiu alaturi celor ce-i ador,
rapsodul lui Enescu, cufundat in rituri
ma resuscitez de-aici,
in treacat cu trecutul lor, farama de folclor
14.03.2011
|