de goeteri
E luna focului, langa camin
cand stai, cu inima o floare
de gheața, cu obraz lipit
pe geamul aburit de buze
visand cu suflet plin de muze
ce-aștern pe foaia de pe scrin
cuvinte dulci, voalate-n boare,
inchinand rugi sa fii iubit,
sa storci suspine printre scuze
E-un fin fior in sternuri stangi
ce-ți da roșeața rozei fine
și-o apnee scurta-n abdomen
ce sta cum pendul nemișcat,
de emoție transfigurat,
oprit din timp, cand stai sa frangi
bilet, ce nu ți-e sol de bine
și bafta ceri, ca-n examen,
sa treci greșeli, de neiertat
E-un vis de-o zi de-a doua luna
din fiecare an ce trece,
ce-i veșnica la intalnire
la mijlocu-i cu scurt destin,
e cea cu suav miros de crin
ce-n cupa alb de iarna aduna
-precisa de pe paisprezece-
in placeri alb-caste de iubire
cu murmure-necate-n vin
E poate semnul ce port stigma,
-printr-un hazard plin de mistere
in dar primit de la Divin-
sa nasc in ziua de amor
cand tot se șterge, toți se vor,
se redescopera-n enigma,
se mangaie-n priviri stinghere,
se mor de dor, de-un Valentin,
se curg pe-un vis, se scurg, fior..
12.02 2011
PS. Bonne anniversaire Daniel, 14 fevrier A moi meme!
|