de goeteri
Iubito, ce frumoasa ești,
Nu pot sa mi te scot din minte,
Nu mai am glas, ca n-am cuvinte
Ce numai tu știi sa rostești.
Iubito, spune-mi unde ești,
Sa vin, de mana, sa te iau.
Nu-ți cer nimic, numai sa-ți dau
Alei de flori, ca sa pașești.
Iubito, vino sa-mi zambești,
Sa-mi pierd vederea-n dinți de perle,
S-aud divin triluri de mierle,
De glas cu sunete cerești.
Iubito, da-mi iar mangaiere,
Ca nu mai am nimic sa simt;
De cand nu ești, in chin ma mint
Ca-mi vei fi iar o revedere.
Iubito, da-mi dorința vie,
Din ochi, da-mi roua dimineții
S-o sorb, sa-mi fie apa vieții
S-o raspandesc, lumea s-o știe.
Iubito, te aștept in poarta;
Tot numarand, mii trecatoare,
Adulmec izul tau de floare
Schimba-mi destin, fi a mea soarta.
Iubita mea, ți-nchin in plic
Romanele lumii, poeme,
Dorințele mele boeme
Și inima, sa n-am nimic!
Sa ma deschizi, sa ma citești
Zilnic, sa-mi rupi cate o foaie;
Sa-mi tai din inima greoaie,
Sa-ți pui la sanii-ți-ngerești
Sa-ți fiu zalog, sa ma iubești,
Fa-ma, oglindei tale, rama;
Sa știi ca chip, timp nu-ți destrama
Și-s veșnic fan, cand te privești
Sa vrei mereu sa-ți fiu pe-aproape,
Sa iți raspund, doar, cand ma strigi;
Din spini, sa-ți iei roze, ferigi,
Din carnea mea vis sa te-adape.
Sa ma ții minima rezerva,
Cand nu mai ai pe nimeni altul.
Sa-ți fiu, de ai abis, eu saltul;
Ține-ma-n suflet, ma conserva
Sa ma ai suflu-n prigonire
Cand intamplarea-ți este drama;
Ma rasadesc sa-ți vindec rana,
Ca-ți sunt samanța de iubire
Sa mor, cand numai tu vei vrea,
Cand nu-ți mai sunt fior de bine;
Nici flacara, sa-ncing suspine,
Nici apa, sa-ți sting dragostea
Sa crezi in mine draga mea,
Ca-ți voi fi astru, meteor
Pe cer, topit de veșnic dor
Iubita mea, frumoasa mea!
23.11.2010
|