de goeteri
un puf alb jucauș plutește zburdalnic, nesigur
se-ntoarce spre griul de vata in nuanța alburie,
iar pica și fuge cum flutur
ce nu are frunze de pomi, nici flori sa-l imbie
dansand mai departe aproape ca-l pierd, nu-l prefigur
și-odat' se reintoarce, privirea mi-o scutur
ca-ncep sa-l iubesc ca e singur, timid
inghețat de emoții, de frig
și-i plapand
mai ușor ca un gand
care-mi zboara și el
și ma pierd eu acum, cate-un pic, un nițel
și-l revad prea tarziu, e cazut la pamant
de ani mulți și de grei
dintr-un om, de zapada de tata
nu mai are avant
și alerg sa-l salvez, vreau sa-l smulg;
da-i o lacrima și-i alta, o una, sunt doua, sau trei
și se-ntinde, dispare
pe-o petala uscata de floare
lasa o pata
A murit azi un fulg!.
27.10.2011
|