de goeteri
Parca și timp și vremi se reintorc
Și epigomismu-i iar infloritor. Stupoare!
Narcisirei bocind, din ițe iși tot torc
Aplaudaci hipnotici, mocirlind licoare
Varsata zilnic tur, contra retur,
In ode desumflate-n preamariri
De talentați autodefiniți Sperjur;
Jurand ca-s cu toți geniali. Fachiri!
Ce-arunca flacari cu sageți bonțite,
In mesaje tremololeand inspre popor,
Ii incantand golașu-i de adevar 'n mințite
Haruri Mecenand sculat de par, fior?!
Se plang tot ei de asalturi inventate,
Ce-ar desființa ce n-au; bun-simțul critic
Invaluit in propriile -și-altora- cantate,
Cu mințile interesate-n ego paralitic.
Nu scriu nimic in vers, nu e mesaj
Și versul schioapata, alambicat aritmic
Punand incet prostime-n derapaj,
Crezand c-așa-i la moda; cultul schismic?!
Și ține, ca și plebea-i prezbitera
Și-i place "inocența victimei", copilarit;
Infantilul mustos, regurgitand himera
De statuar pedestru-n geniu harțuit?!?
PS
Cum imbecilitatea trece, ca-n azile,
Nu-mi fac iluzii de citit, versuri votate,
Nici comentarii isterinde, infantile
Ca-s invațat de-un timp Mai dureros, in coate!
21.07.2012
|