de Daniel Aurelian Radulescu
Ma scol pe zi ce trece tot mai tanar,
Ca anii-mi scad și-s parca tot mai mic
Și mintea zici ca s-a culcat pe umar,
Iar pașii-s ca la inceput, chitic, chitic!
Vorba adesea-i tot mai neințeleasa
Și echilibrul parca-i tot mai greu;
Poate-ntr-o zi in gur-o-i primi masa
Și la nevoi, voi face-ntr-un fileu?
La sarbatori lumanari nu mai sting,
Ca scuip doar bale și-s pericol de incendiu
Și singur de ma scol, destinul mi-l inving,
Iar din medicamente-s un intreg compendiu!
In anturaj sunt subiect de ras, de glume,
Ca nu știu sa raspund, doar rad un pic prostește
Și-n joaca ma-nconjur de-o intreaga lume
Sa nu-i dau foc chibrituri imi pazește!
Privesc buimac tot ce ma inconjoara.
Votez tampiți, ca am dreptul la vot
Și viața tuturor fac grea și-a mea ușoara,
Iar la discuții-s tare; mut țipand mai pot!
Parca-s mai chel, am doar ceva tuleie,
Iar inauntru-i tot mai mare golul;
C-așa-i mai nou, doar cate o idee!
De n-ai batran; sa-ți cumperi drog, alcoolul!
Sper Doamne, sa n-am tot la fel, eu, rolul!
07.05.2012
|