de Daniel Aurelian Radulescu
Simt iar ca mai imi pierd din mine, ca intr-o ablație
de proprietate,
ma las indus in pierderea de-a mea intimitate,
pana la moarte aproape, de se cere, inamorat pan' la halucinație.
Nici nu mai știu de-mi mai pastrez conștiința, is ca o epilepsie,
un spasm de ganduri, minte,
parca curg iar inspre gol de noi pupile, in adanc fierbinte
și moale ma revars, tot stors, ma incant de cea mai grava maladie
O fi posibil, cum se zice, dragoste sa fie?
04.11.2013
|