de Daniel Aurelian Radulescu
Se perinda mistere de timp pe trotuar,
enigmatic,
crampeie de singuri, de cupluri,
lasand gandul sa vada,
sa creada macar
fara țel al sau propriu, apatic,
imagini manunchiuri
in intim, nu parada.
Atat de bogat se rasfața extazul
de mult de divers,
de profund neștiut,
banuit
facut din povești inventate, talazul
de simț fara noima din gandul pervers,
ce stoarce visat din real refacut
talmacit.
Ramane romanul nescris, necitit,
doar file prelinse
de-un deget pe tampla, in amprenta
lasand doar fantome, fantasme,
ce-o noapte se scoala din vag adormit,
reale pretinse
de-o minte de mistic ardenta,
crezand c-o alta viața ai avut-o vreodata ori crezi pleonasme?!
O fi mintea, doar ea, lipind firile in chiasme???
26.10.2013
|