de Daniel Aurelian Radulescu
Cererea este uriașa, deci sunt foarte mulți pe un loc,
locul unde se arde fiecare
intr-o smoliciune de trupuri cu limbile lungi,
mai ales cu cat sunt mai negri
toți paziți de-alții cu furci,
ca sa-i prinda pe cei ce sar randul, de zboara
din dansul ce tot ține intr-o hora, intr-una, un fel de erotic de joc
pe parale murdare
și unde-i tot o frecare intre toți, dezgoliți, de sar fulgi
Toți cu afișe pe frunți, unde scrie c-au tot Sunt "integri"!
iar muzica-i tot dracescul de ritm, un fel de rap
mai mult vorba goala,
cu povestea cu capra sa moara, o manel iada
și-i coada la infipt
din sarut se inmulțesc,
ca-i un lins reciproc printre fese, in spate, sau fața nu scap
nici eu, ce doar am ajuns, ca e liber sa intre cu tot, cu coada cea lunga, poznașa
și chiar de plang toți de durere de toi, sa nu scada
sunt tot mangaiat sa-i mai las tot mai fript
și in genunchi dive scumpe, in scris sau oral, mulțumesc
cand, se striga, cu toții se știu, se cunosc, s-ar cunoaște,
c-au brațe deschise sa ia sa cuprinda
iși dau tot, suflet vand
ca nu e, nu se vede, nu costa
și femei și le lasa, le dau dupa un timp, plictisiți,
se ciocnesc in orice zi intre oua, ca-n Paște,
intind mana s-apuce, ca știu doar sa prinda
ce e nou, doar stau rand,
iși imprumuta ce-a fosta
și tot, ce-au mai luat -de se da- sa țin, eu, loc, la iubiți.
Fugi satana, ca lasa, n-o sa-i las neplatiți!
12.11.2013
|