Curge din nou puritatea, se-așterne
Cum fața de masa scrobita sa-mbie
Și voal de mireasa se lasa in trena
Sa spele cu cast peste țarn-adormita
Lasand doar scaieți broderii ca pe perne
Și-arbuști pe vreun mal rasarit peste glie
Ce rupe sublim alb de fire-n gangrena
Ițind negricioase din hula amețita.
Pe varfuri de țambre jilave cu ciucur
De vata frianta se lasa din zbor
Un mic stol de vrabii mereu in alerta,
Cu pene zburlindu-se-n pala de ger
Turturele o pereche iși fluiera-n flutur
Batai lungi de aripi cu griul de nori
Și-un caine ca umbra-n desen pe-o coperta
Tot latra aiurea pe-un camp de alb ceaier.
Se vede din fulgi razvratiți intr-o joaca
Frugal silueta de-un cal c-o caruța
Ce alene se-ncumeta-n spuma de alb
C-un trup cu caciula-nfundata pe fața
Ce lasa fum de-abur ajuns promoroaca
Ce-i sta pe mustața -stand drept pe bancuța
Cu biciul din negru intarit intr-un dalb-
Și-n spate o dara din lina se-ncreața.
Se aude un vuiet arar cand și cand
Și ochii devin gelatina sub pleoape
Și-ncet tot se crește și vant, pudraria,
Ce face tot alb de-un clabuc cu sageți
Iar zgomotu-n aer se-ascute gemand
Pe gheața-i o sticla pe fostele ape
In fagașuri 'ntre dune ornand sticlaria
Din ceața manjinda rasar doi baieți!
25.01.2012
|