de goeteri
Ma-nebunește gandul fugii pe elipsa;
Sa nu scap ca-n prapastii, in exterior de pista,
Ca nu-s tribune, e negrul cel absolut și rece,
Acolo unde nu mai știi Nimic, nu se petrece!
E-un straniu ce m-apasa-n septembrie mereu,
La prima noapte "freeze" de-un rece alizeu
Și cad din mine frunze, ce-or putrezi orfane
De pom cald, ce-am dat fructe din cupe diafane.
Ma duc spre-un alt cules de truda zamislita
Mereu, neincetat, inscursa in stoc ispita
De trecere-n spre frig, ce-ngheața poate veșnic
Și nu se-ntoarce!? Astrul, e meteorul sfeșnic?!?
Și nici rotiri nu-s multe; noroc de-s cam optzeci,
Ce poți in alergare sa numeri, sa petreci
Și chiar de nu lași timp elipsei reci sa cearna,
Tot riști sa nu te-ntorci la cald Din rece iarna!
Oare ce-i ce-au sfarșit cursa pat o sa ne aștearna?!?
02.09.2011
|