| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Ilustrată către Univers
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul Clipuri despre mine
|
|||
|
Priveam, pe cer și ma pierdeam in fond de iunie, in albastru Era sublim, culoare de penel, de-un uniform de digital robotic. Traiții in multe dogme, nu o știm, ca stam in ambient majoritar azotic Și credem doar, ca-un oxigen minoritar ne scapa de dezastru. Priveam, pamant ciocolatiu spre bej, sau mai inchis, spre un sort de negru Nu seamana a nimic, e un amalgam, nu poți sa spui nicicum ca e frumos. N-am ințeles cum de superbul, tot din el, se inalța- atat de maiestos Și cum de e suficient de dur, sa ne suporte, și sa fim un univers integru. Priveam, pierdut, eram langa un rau in ropot neincetat, cu pravalire Din analiza nu-mi ieșea, din calcul, rațiune, nicio știința, istețime, De unde curge intr-una, atata apa, cine-o urca și la o-astfel de inalțime, Și cat de moale este, totuși, nu o pot infrange, nici de un gigant de-aș fi nu fire. Priveam, nisipu-infierbantat, ma tot gandeam ce e, siliciul in graunte, Volumul colosal cernut, ce prin frecare in gigant de timp a fost zdrobit Și cin' l-a transportat din litoral, sau invers, din deșert l-a imparțit; Peste, in marime, decat piramide, chinezescul zid, chiar peste Everest.. ce-i munte. Priveam mereu cand zgomot scurt cu pala de talaz piciorul imi lovește. Zaresc- pan' nu mai vad in departarea curba in spume gri-albastra- Cum sta atata apa pe o sfera, ce-o numim de-acum, planeta noastra; Cum de nu pica, peste țarmuri, și de ce-i sarata cand din ape dulci, ițește. Priveam, și-aud un strigat; este cineva, ciudat, pe-o relativa verticala, Se mișca, are prelungiri- ce-s doua pe nisip și doua le rotește-n hauri- Iar sus, in varf, iși ține-o bula, e ceva rotund, cu multe gauri; Pe doua, este apa ce sclipește, in pol opus, sunt fire scurte-lungi dispuse in nimereala. Priveam, ca zapacit, am și uitat ca nu-i nimic ciudat, este la fel ca mine, Și tot ma pierd din nou, ma intreb ce cautam aici suntem de unde. Nu știu- de unde sa ne tragem- suntem dintr-un alt fel, se pare, de niciunde Caci din tot ce-am vazut- nu am facut nimic- totul era, și totul ne revine !!! 07.06.2010 |
|||
Pune poezia Ilustrată către Univers pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |