de goeteri
M-am plictisit, profund, de mine
Uitandu-ma-n oglinda zilnic
La trup, ce-mi ingrijesc in silnic
Și-i tot mai rau, nu e mai bine.
Incerc mereu sa pun, nu iau,
Ii dau șanse de prezentare
Fatidic, insa, zilnic moare,
Cate puțin și nu mai vreau.
Aș vrea sa fiu un nou, un altul,
Cu tot și eu și anturaj
Nu știu, e-o lipsa de curaj
Sau nu știu, eu, cum sa fac saltul.
Imi numar zile petrecute
- Nici nu știu, de sunt caștigate -
Caci nu le am, toate-s uitate
Și le credeam pururi avute.
Ma pierd și nu-i deloc patetic,
Sa nu mai am nici cautare
Credeam ca-i doar o intamplare,
Dar nu-i se cauta estetic.
Atunci, de ce-am acumulat
Atata carte, simț și suflet
Și cum, nimic, nu mai induplec?
Prezentul este expirat?!?
E sigur, schimb, ca nu se poate
De-a nu mai fi și existand!
Ramane sa ma-ntorc in gand
Sa ma suport eternitate!
27.11.2010
|