| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Impostura, numită... politică
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul Clipuri despre mine
|
|||
|
Paradoxal, ne pregatim viața degeaba, Din pur instinct și cu ce-avem de la parinți Sau mai profund, sfidand și galaxii și sfinți Cu crez ca trecerea de timp, nu evoluția, ne-i treaba.. Petrecem, toți, copilarii-n extaz, Ne declinam mandrii c-avem un tata - Ce-și ia cu cinste muncii o rasplata- Și-o mama, veșnic pazitorul la necaz. Ne zbatem, inca puști, in școli pentru diplome, Sa bucuram pe-ai noștrii, sa fim primii, Acumuland din cinstea impartașita vremii De minți și suflete, ce ne-au debarasat de dogme. Ni s-au inoculat percepte despre știința, Despre onoare și dreptate de valori. Cantam o țara-n imn, spunand ca poți sa mori De ea ți-o cere Și sa fii al ei, cu-ntreaga ființa?! Credeam ca tot e un ciclu de maturitate, Cu inceput ce se-mplinește in rațional, Ce-i trup și suflet, bun național Și am cuvant lasat, ca sa-l rostesc cu demnitate!? La rand ma-nscriu valoric necesar, Zbatandu-ma sa-mi fac copii printre percepte Ce le-am avut le cred, eterne drepte, Dar sunt, se pare doar recensamant, un inventar. Sunt mut, deși vorbesc, un invizibil, Caci loc in fața, pe tribuna, pe estrade E ocupat cu falsuri, minți fanfaronade Prostia, nud de trup sau minte-s singurele; "eligibil"!!! Ni se rastoarna ani, se pierd milenii, Din adunari ratate-n ignorare Și rana-i uriașa și nu-i leac și doare, doare E-un paradox inexplicabil, de tampenii! Este-o navala crancena a minciunii, A para-științei, furtului de bunuri și de vise, E cumulul de zeci de generații compromise De-o "clasa" autodeclarata a fi esența lumii. Caci tot ce o societate-și incropește In cult, cultura, educație, morala, In știința, economie, cercetare e vorba goala Cand singura-și tradeaza crez, se pacalește. De unde oare falsa paradigma; Ca indivizi intr-un popor sunt doar cațiva Filchizuiți, nenorociți, avizi altundeva, Se perindand, pe rand, doar ei reprezentanți de stigma??? Aceleași glasuri, ascunzișuri, minți și maști Se-auto-tot clamand drept unici buni Din piedestale, cumparate prin hoții Nebuni, Ce-și vor la nesfarșit, doar ei sa ne conduca-n gaști. E raul la superlativ, de timp perpetuat Cu evidența și-i bazat pe proprii grile Create de indivizi ramași in stadii puerile, Dar care-nșeala! Prin neștiința maselor, sunt la mezat!!! Spurcata creatura, de hidoși agnostici, Scursuri nerealizate altfel, pururi instinctive De pseudo calitați de ego cultivat in invective In tupeuri proclamate, fara margini, in prognostici. E anacronica, sepulculara, depașita hoarda De interese -pururi haitelor și personale- Ce dainuie printr-o neințeleasa acceptare A celor, vinovat, neimplicați victimizați sa arda. Spurcat cuvant, politica, e-o sinecura Asezonata veșnic, fara vreo justificare De cult, profesie, de calitați, de implicare E mizerabila mașinarie a imbecilitații O impostura! E cert momentul de rascruce, intarziat, Pentru a crea reala scara a valorii, Pentru-a lasa -celor ce știu de matematica viorii- Sa-ncante Terra și Univers Scapand pe om de plagiat! 07.01.2011 |
|||
Pune poezia Impostura, numită... politică pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |