de goeteri
Ați fost vreodat' epuizați de frumusețea
Ce-o gazduiți alaturi zi de zi,
Sa nu mai știți parinți și nici copii,
Sa nu mai știți c-ați trecut tinerețea?
E straniu, ca-ntr-un gand de masochist,
Dorindu-ți certa exclusivitate
Dar și-a-mparți-n același timp cu altul, parte,
Ce ai sa iubești? Ești Mefisto și Christ!
De cate ori n-ai regretat norocul
Ce nu-ți da șansa sa expui sublimul,
Sa-l vada o lume-ntreaga femininul
Cand e superlativ și i-ai vrea public locul?!
Cert sunt ca ce-i frumos este simbol mandriei,
Caci e-un mister, placutul nu-i un viciu;
Finețea, gustul, fizicu-n deliciu,
Se-ngemaneaza caracterului, moralei, datoriei!
Natura insași se desparte greu
De frumusețe, veșnica sa parte
Și de un timp naște tot mai frumos, decat da moarte
Și-s parte a naturii-n fond Iubesc frumos mereu!
25.02.2011
|